VA INVIT LA CURS. TOTI CEI CARE SUNTETI INTERESATI SA DEPRINDETI TAINELE TAROTULUI DAR MAI ALES CEI CE VOR SA SE CUNOASCA PE SINE VA INVIT LA CURS DE TAROT SI PSIHOTERAPIE
luni, 24 mai 2010
vineri, 19 martie 2010
TAROT & TRANSFORMARE
Ca orice artă divinatorie, Tarotul este ştiinta de a cunoaşte şi mai ales de a schimba viitorul. Altfel orice demers de cunoaştere a viitorului ar fi inutil şi, poate într-un fel sadic, un mod de-a ne supune unui destin implacabil.
Omul are la dispoziţie puterea de a decide. Să zicem că dacă ar trebui să plecăm într-o călătorie şi am fi avertizaţi că dacă vom pleca vom avea un accident am mai pleca? Evident că nu.
Dar dacă cineva ţi-ar spune cum să-ti conduci viaţa, ferindu-te de orice accident ba mai mult, ţi-ar creşte bunăstarea?
Tarotul te învaţă să iei deciziile corecte –nu le ia în locul tău. Asta nu înseamnă că nu putem afla viitorul, dar dacă nu facem nimic în legatură cu acesta nu ne foloseşte la nimic.
DACĂ NU SCHIMBI NIMIC ÎN TINE VIITORUL ESTE IMPLACABIL.
Viitorul depinde de tine. Viitorul tău este făcut din deciziile pe care le iei şi din deciziile pe care nu le iei, pentru că a nu lua nici o decizie, este tot o decizie. Complacerea este decizia de a nu face nimic, este decizia de a trăi ca şi până acum fără a schimba nimic.
Însă dacă înţelegi cu adevărat nu este nevoie de nici un effort; pur şi simplu te opreşti să-ţi mai faci rău...
Totul se reduce la înţelegerea că sunt lucruri pe care nu trebuie să le mai faci. Totuşi, efortul de a înţelege că trebuie să te opreşti din a-ţi mai face rău este considerabil.
Acesta este cel mai util şi benefic efort pe care îl poate face fiinţa umană.
Fă acest efort şi viaţa ta va fi alta, câte putin în fiecare zi, destul de mult ca după cîteva luni să te uiţi înapoi şi să vezi că viaţa ta este un pic mai bună, că ai reuşit să scapi de cutare problemă, că ai reuşit să mai dai jos cîteva kilograme sau că şeful tău nu te mai enervează aşa de tare.
Nu contează ce ţi se petrece, ci cum reacţionezi la ceea ce ţi se petrece.
Omul are la dispoziţie puterea de a decide. Să zicem că dacă ar trebui să plecăm într-o călătorie şi am fi avertizaţi că dacă vom pleca vom avea un accident am mai pleca? Evident că nu.
Dar dacă cineva ţi-ar spune cum să-ti conduci viaţa, ferindu-te de orice accident ba mai mult, ţi-ar creşte bunăstarea?
Tarotul te învaţă să iei deciziile corecte –nu le ia în locul tău. Asta nu înseamnă că nu putem afla viitorul, dar dacă nu facem nimic în legatură cu acesta nu ne foloseşte la nimic.
DACĂ NU SCHIMBI NIMIC ÎN TINE VIITORUL ESTE IMPLACABIL.
Viitorul depinde de tine. Viitorul tău este făcut din deciziile pe care le iei şi din deciziile pe care nu le iei, pentru că a nu lua nici o decizie, este tot o decizie. Complacerea este decizia de a nu face nimic, este decizia de a trăi ca şi până acum fără a schimba nimic.
Însă dacă înţelegi cu adevărat nu este nevoie de nici un effort; pur şi simplu te opreşti să-ţi mai faci rău...
Totul se reduce la înţelegerea că sunt lucruri pe care nu trebuie să le mai faci. Totuşi, efortul de a înţelege că trebuie să te opreşti din a-ţi mai face rău este considerabil.
Acesta este cel mai util şi benefic efort pe care îl poate face fiinţa umană.
Fă acest efort şi viaţa ta va fi alta, câte putin în fiecare zi, destul de mult ca după cîteva luni să te uiţi înapoi şi să vezi că viaţa ta este un pic mai bună, că ai reuşit să scapi de cutare problemă, că ai reuşit să mai dai jos cîteva kilograme sau că şeful tău nu te mai enervează aşa de tare.
Nu contează ce ţi se petrece, ci cum reacţionezi la ceea ce ţi se petrece.
METODA
Nu folosesc niciodată sistemele de etalare clasice care sefolosesc în Tarot. De obicei sistemele de etalare sunt limitatoare pentru că nu permit decât un număr finit de întrebări. Eu folosesc sistemul
„o întrebare pentru o carte” prin care cel care întreabă poate întreba orice, despre orice subiect, şi practic, poate pune un număr nelimitat de întrebări. Acesta este cel mai simplu mod de etalare dar cel mai greu de interpretat. Dacă vă pasionează Tarotul şi chiar aveţi nevoie de răspunsuri nu vă recomand să începeţi cu acest sistem de etalare. Folosiţi sisteme de etalare şi interpretare pe care le puteţi găsi cu uşurinţă în orice manual de Tarot.
TAROTUL POATE FI FOLOSIT PENTRU A EXPLORA ORICE DOMENIU.
Dacă ai cunoştinţe de medicină, poţi folosi tarotul pentru a pune un diagnostic. Dar atentie, chiar trebuie să ştii medicină, altfel nu vei putea interpreta nimic, te vei alege doar cu un şir de cărţi frumos colorate.
Personal folosesc Tarotul pentru a putea EXPLORA mintea mea şi mintea oricărei persoane care are nevoie de ajutor. Este foarte util şi personal cred că este cea mai folositoare utilizare a oricărei arte divinatorii, fie că e vorba de Astrologie, I Ching, Kuan Yin, Tarot etc.
Astfel, orice diagnostic este foarte uşor de pus şi uneori există soluţii implicite care vin odată cu diagnosticul.
CÎTEVA CAZURI
Pentru fiinţa umană în general, viaţa se prezintă ca un lung şir de decizii luate în fugă şi prea puţin conştientizate. Mai ales deciziile importante, cele care hotărăsc o direcţie pentru o viaţă intreagă. Este uimitor cît de lucizi sînt oamenii atunci cînd cumpără un produs de la magazinul din colţ şi cît de neatenţi sînt la sufletul lor şi la ce-şi doresc atunci când se fac „inginer pentru că aşa vrea mama, doctor pentru că aşa vrea tata, om de afaceri pentru bunicul şi la sfârşit marinar pentru că aşa vrea el”. Dar adevărul este că nu am fost învăţaţi să decidem noi. Însă cumpărături ştim să facem. Ştim cît valorează un produs, am jucat măcar odată în viaţă ”preţul corect”, ştim de unde să cumpărăm mai ieftin şi suntem al naibii de conştienţi de cîţi bani avem.
Cele mai multe decizii le-am luat la o vîrstă prea mică pentru a putea evalua corect situaţia respectivă. Toata copilăria, Daniel a avut fantasme cu fete de la televizor, colege de clasă sau orice fată frumoasă pe care o vedea. Le-a iubit pe toate şi a suferit pentru fiecare, noroc că apărea de fiecare dată o alta la care să viseze şi astfel mai uita din durere, dar marea lui tragedie a fost că nu au aflat niciodată. Nu a avut niciodată curajul să le spună ce simte aşa că tot ceea ce trăise el era doar o mare frustrare aşa că pe la şaptisprezece ani, a hotărît să nu mai iubească. S-a luptat cu el să nu mai viseze la fete, şi-a interzis să se mai gîndească şi a decis să nu mai simtă nimic niciodată pentru nici o femeie oricît de frumoasă şi atrăgătoare ar fi aceasta. L-am întîlnit după mulţi ani avînd o iubită superbă pentru care, bineînţeles nu simţea nimic. Devenise expert în a cuceri femei frumoase pentru care să nu simtă nimic. Stilul ăsta era un fel de hoby, el colecţiona femei dar, lucru foarte interesant, ele nu ştiau despre el că nu simte mai nimic. Asta făcea parte din decizia lui, trebuia să fie atrăgător şi strălucitor dar indiferent. În momentul în care a înţeles, a renunţat la acea decizie şi a descoperit că femeia pe care o iubea fusese tot timpul prin preajmă (era o prietenă ) şi nu corespundea cu imaginea lui de ”păpuşă perfectă” aşa cum s-a exprimat el.
Lucia, o femeie frumoasă, avea foarte mari probleme în a flirta cu bărbaţii. Această fobie, era cu atît mai ciudată cu cît ea interacţiona cu mulţi bărbaţi şi avea o afacere prosperă încă de la douăzeci şi cinci de ani. Se decurcase toată viaţa singură. Cînd am întrebat-o ce crede despre bărbaţi, mi-a spus că toată copilăria şi-a imaginat că trebuie să te laşi greu cucerită ca să nu profite de tine. Asta nu era totuşi suficient ca să-i genereze o asemenea frică. Cînd am întrebat-o de felul in care şi-a închipuit că va fi relaţia ei cu bărbaţii cînd va fi mare mi-a spus că îşi imagina în mod constant că se bate cu ei. Evident aceasta era cauza fricii. Am ajutat-o să şteargă acele fantasme şi să inţeleagă că nu există nici un conflict de rezolvat cu bărbaţii ba este chiar plăcut ca un bărbat să te privească in felul acela şi să se intereseze de tine. Este flatant , măgulitor şi o sursă de încredere în sine pentru o femeie.
Cristina era o femeie care toată viaţa le-a făcut altora pe plac (ştiţi modelul acela de fată drăguţă căreia îi lipseşte complet din vocabular cuvîntul nu) a trăit pentru ceilalţi şi considera că nu are drepturi, ori vreun fel de libertate, singura ei dorinţă era să fie lăsată în pace. Am descoperit un şir de decizii greşite şi concluzii eronate care i-au marcat copilăria. Se considera o femeie specială pe care te poţi baza, se vedea pe ea o persoană generoasă care îi ajută pe toţi ceilalţi. Aceasta fusese o fantasmă compensatorie din copilăria ei. Avea un defect fizic care s-a corectat de la sine cînd a crescut mare dar care a făcut-o să creadă că nu poate să fie apreciată de ceilalţi decît dacă devine fata bună generoasă şi săritoare. Ba mai mult, prin aceste calităţi ea era specială. Evident preţul plătit pentru asemenea idei este mare pentru că asemenea pretenţii obligă. De asemenea educaţia religioasă dată de bunica sa o facea să creadă că acel defect era o pedeapsă binemeritată de la Dumnezeu şi asta o făcea să accepte ca colegii de şcoală să fie îndreptăţiţi să rîdă de ea chiar dacă foarte rar se apăra şi ea.
Cele mai multe decizii le-am luat la o vîrstă prea mică pentru a putea evalua corect situaţia respectivă. Toata copilăria, Daniel a avut fantasme cu fete de la televizor, colege de clasă sau orice fată frumoasă pe care o vedea. Le-a iubit pe toate şi a suferit pentru fiecare, noroc că apărea de fiecare dată o alta la care să viseze şi astfel mai uita din durere, dar marea lui tragedie a fost că nu au aflat niciodată. Nu a avut niciodată curajul să le spună ce simte aşa că tot ceea ce trăise el era doar o mare frustrare aşa că pe la şaptisprezece ani, a hotărît să nu mai iubească. S-a luptat cu el să nu mai viseze la fete, şi-a interzis să se mai gîndească şi a decis să nu mai simtă nimic niciodată pentru nici o femeie oricît de frumoasă şi atrăgătoare ar fi aceasta. L-am întîlnit după mulţi ani avînd o iubită superbă pentru care, bineînţeles nu simţea nimic. Devenise expert în a cuceri femei frumoase pentru care să nu simtă nimic. Stilul ăsta era un fel de hoby, el colecţiona femei dar, lucru foarte interesant, ele nu ştiau despre el că nu simte mai nimic. Asta făcea parte din decizia lui, trebuia să fie atrăgător şi strălucitor dar indiferent. În momentul în care a înţeles, a renunţat la acea decizie şi a descoperit că femeia pe care o iubea fusese tot timpul prin preajmă (era o prietenă ) şi nu corespundea cu imaginea lui de ”păpuşă perfectă” aşa cum s-a exprimat el.
Lucia, o femeie frumoasă, avea foarte mari probleme în a flirta cu bărbaţii. Această fobie, era cu atît mai ciudată cu cît ea interacţiona cu mulţi bărbaţi şi avea o afacere prosperă încă de la douăzeci şi cinci de ani. Se decurcase toată viaţa singură. Cînd am întrebat-o ce crede despre bărbaţi, mi-a spus că toată copilăria şi-a imaginat că trebuie să te laşi greu cucerită ca să nu profite de tine. Asta nu era totuşi suficient ca să-i genereze o asemenea frică. Cînd am întrebat-o de felul in care şi-a închipuit că va fi relaţia ei cu bărbaţii cînd va fi mare mi-a spus că îşi imagina în mod constant că se bate cu ei. Evident aceasta era cauza fricii. Am ajutat-o să şteargă acele fantasme şi să inţeleagă că nu există nici un conflict de rezolvat cu bărbaţii ba este chiar plăcut ca un bărbat să te privească in felul acela şi să se intereseze de tine. Este flatant , măgulitor şi o sursă de încredere în sine pentru o femeie.
Cristina era o femeie care toată viaţa le-a făcut altora pe plac (ştiţi modelul acela de fată drăguţă căreia îi lipseşte complet din vocabular cuvîntul nu) a trăit pentru ceilalţi şi considera că nu are drepturi, ori vreun fel de libertate, singura ei dorinţă era să fie lăsată în pace. Am descoperit un şir de decizii greşite şi concluzii eronate care i-au marcat copilăria. Se considera o femeie specială pe care te poţi baza, se vedea pe ea o persoană generoasă care îi ajută pe toţi ceilalţi. Aceasta fusese o fantasmă compensatorie din copilăria ei. Avea un defect fizic care s-a corectat de la sine cînd a crescut mare dar care a făcut-o să creadă că nu poate să fie apreciată de ceilalţi decît dacă devine fata bună generoasă şi săritoare. Ba mai mult, prin aceste calităţi ea era specială. Evident preţul plătit pentru asemenea idei este mare pentru că asemenea pretenţii obligă. De asemenea educaţia religioasă dată de bunica sa o facea să creadă că acel defect era o pedeapsă binemeritată de la Dumnezeu şi asta o făcea să accepte ca colegii de şcoală să fie îndreptăţiţi să rîdă de ea chiar dacă foarte rar se apăra şi ea.
CONŞTIENTIZARE
Conştientizarea este eliberarea din confuzie, precum în povestea cu sfoara care este confundată în întuneric cu şarpele. Prin analogie, lumina conştiinţei înlătură orice confuzie eliberându-ne de teamă, frică, ruşine...
Evenimentele, situaţiile la care nu suntem atenţi ne sperie prin lipsa prizei de conştiinţă asupra lor. Din acest motiv ne speriem de zgomotele bruşte sau de persoanele care ne ating pe „neaşteptate” Este de dorit să „fim conştienţi” ce responsabilităţi, îndatoriri sau obligaţii avem. Astfel nu vom putea fi luaţi niciodată prin „surprindere”. CONŞTIENTIZAREA este singurul lucru care te scapă definitiv de suferinţă.
TRISTEŢE
Tristeţea este multrâvnitul sentiment al artiştilor, sentimentul de a fi pierdut ceva ce nu mai poate fi recuperat niciodată.
N-ai întâlnit niciodată o femeie care tânjeşte numai după bărbaţi căsătoriţi? Şi ca un făcut aceştia o părăsesc şi o fac să sufere? Dar un cavaler, un Nibelung care moare pentru iubita sa, pe care o divinizează dar pe care nu a văzut-o decît în balconul ei?
Crede-mă, nimic nu este pierdut pentru totdeauna! Nimic nu este irevocabil!Unii oameni se simt mai importanţi trişti. Mai ales artiştii. Tot ce ai pierdut, este recuperabil şi tot ceea ce ai este perisabil. Aşa este această lume.
N-ai întâlnit niciodată o femeie care tânjeşte numai după bărbaţi căsătoriţi? Şi ca un făcut aceştia o părăsesc şi o fac să sufere? Dar un cavaler, un Nibelung care moare pentru iubita sa, pe care o divinizează dar pe care nu a văzut-o decît în balconul ei?
Crede-mă, nimic nu este pierdut pentru totdeauna! Nimic nu este irevocabil!Unii oameni se simt mai importanţi trişti. Mai ales artiştii. Tot ce ai pierdut, este recuperabil şi tot ceea ce ai este perisabil. Aşa este această lume.
DEPRESIE
Cauza depresiei este în general sentimentul că nu corespunzi, un sentiment de inadecvare sau un sentiment de vinovăţie.
De asemenea, lipsa de sens şi ideea că viaţa nu merită traită ca urmare a unui sentiment puternic de descurajare poate fi un „motiv” important.
Toate acestea sunt „concluzii” nerealiste şi pretenţii absurde de la noi înşine.
Sunt rare cazurile sau situaţiile de viaţă în care depresia are un caracter obiectiv. În cazul în care un eveniment depăşeşte puterea noastră de înţelegere reacţia noastră automată, neconştientizată este determinantă.
FOBIE
Asociere inconştientă situată complet în afara controlului nostru. Asociezi câinii reali, care sunt nişte maidanezi oboşnuiţi cu fiarele cu care te-ai luptat în imaginaţie în copilărie şi te trezeşti la patruzeci de ani că ţi-e teamă să ieşi din scara blocului... Fobia se rezolvă mai mult decît oricare alt defect prin conştientizare. Să inţelegi că este doar o confuzie.
FRICA
Este credinţa că nu există scăpare. Este ceva ce sigur nu vreau să se petreacă. Orice frică dispare dacă o priveşti destul de mult şi destul de atent în ochi... Orice scenariu ai avea, pune-ţi o întrebare simplă, numai una: m-aş descurca chiar şi în cea mai rea situaţie la care pot să mă gîndesc? De obicei răspunsul este DA.
Gândeşte-te.
Uneori poţi să te temi să nu te faci de râs, adică ţi-e frică de ruşine, îţi vine să crezi?
ORGOLII
Egoismul este o sumă de orgolii. Aceasta este cauza tuturor suferinţelor. De asta suferim cu toţii. Nu există suferinţă care să nu aibă ascuns la rădăcina ei un orgoliu, o mândrie sau o semeţie. Dacă nu crezi, uită-te adînc în tine şi ai să descoperi ce nedreaptă e lumea... sau încearcă să-ţi aminteşti momentul când ai luat acea decizie care te-a făcut să suferi, ai făcut-o la rece nu-i aşa? Se spune că „personalitatea este o sum de păreri”, tot aşa putem spune că „egoismul este o sumă de orgolii”.
VINOVĂŢIE
Cât de vinovat te simţi? Cît de vinovat crezi că eşti? Cine te-a învinuit şi de ce? Crezi că este adevărat? De obicei cei „vinovaţi” sunt sau foarte orgolioşi, adică au pretenţia că sunt responsabili, sau îi creditează foarte tare pe ceilalţi, „învinuitorii”.
Şi mai există cea mai aberantă idee, aceasta este preferata mea: „că aş fi putut să fac altfel” Nu ai fi putut, crede-mă, dacă nu ai făcut-o, atunci înseamnă că nu ai putut. Acceptă asta.
Contestă-ţi învinuitorii şi derogă-ţi responsabilităţile, altfel rămâi condamnat la moarte prin vinovăţie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)