Tristeţea este multrâvnitul sentiment al artiştilor, sentimentul de a fi pierdut ceva ce nu mai poate fi recuperat niciodată.
N-ai întâlnit niciodată o femeie care tânjeşte numai după bărbaţi căsătoriţi? Şi ca un făcut aceştia o părăsesc şi o fac să sufere? Dar un cavaler, un Nibelung care moare pentru iubita sa, pe care o divinizează dar pe care nu a văzut-o decît în balconul ei?
Crede-mă, nimic nu este pierdut pentru totdeauna! Nimic nu este irevocabil!Unii oameni se simt mai importanţi trişti. Mai ales artiştii. Tot ce ai pierdut, este recuperabil şi tot ceea ce ai este perisabil. Aşa este această lume.
N-ai întâlnit niciodată o femeie care tânjeşte numai după bărbaţi căsătoriţi? Şi ca un făcut aceştia o părăsesc şi o fac să sufere? Dar un cavaler, un Nibelung care moare pentru iubita sa, pe care o divinizează dar pe care nu a văzut-o decît în balconul ei?
Crede-mă, nimic nu este pierdut pentru totdeauna! Nimic nu este irevocabil!Unii oameni se simt mai importanţi trişti. Mai ales artiştii. Tot ce ai pierdut, este recuperabil şi tot ceea ce ai este perisabil. Aşa este această lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu